În urmă cu câțiva ani, un reporter de la National Geographic se avântase până în interiorul uneia din insulele ce formează arhipelagul Vanuatu (fost Noile Hebride) din Pacificul de Sud. Arhipelagul este compus din 84 de insule, pe care se găsesc nu mai puțin de nouă vulcani activi, munți stâncoși și o junglă aproape imposibil de trecut. Se întinde peste două plăci tectonice, așa că, la fiecare câteva zile, are loc câte un cutremur. În ciuda tuturor acestor dificultăți locuitorii Republicii Vanuatu au fost declarați recent, în urma unui studiu făcut de o organizație internațională, drept "cei mai fericiți oameni de pe planetă". Ei bine, pe acea insulă, reporterul a întâlnit un trib care nu mai venise niciodată în contact cu vreun om alb, nu fusese niciodată documentat sau măcar cunoscut delumeadin afară.
Am fost atât de fascinat de acestă povestire încât am decis imediat să merg acolo și să văd cu ochii mei acest trib izolat. În septembrie 2007, am plecat împreună cu fratele meu, Christian - care traversase Pacificulîn perioada aprilie - august de la San Diego până la insulele Fiji -și am navigat cu barca lui din Fiji până în Vanuatu; întâi pe insula Tanna, apoi Erromango, apoi Efate Vanuatu și în cele din urmă insula Espiritu Santo. După câteva săptămâni în care am avut de înfruntat valuri uriașe, furtuni, rafale de vânt, rău de mare, etc., am reușit să ajungem pe insula căutată și m-am afundat adânc în junglă, pentru a găsi acel trib. Aveam ghizi și cărăuși, pentru că transportam peste 200 kg de cadouri pentru membrii tribului, iar acei oameni nu numai că m-au ajutat să car produsele, dar mi-au fost și ghizi și translatori, vorbind un dialect pe care tribul îl putea înțelege.
Drumul prin junglă și peste crestele munților a fost epuizant. A plouat zi și noaptetimp de o săptămână întregă! Furtunile puternice, cele 3 cutremure și 4 revărsări de râuri care au avut loc n-au fost decât o parte din problemele cu care ne-am confruntat. Stânci abrupte, cu înclinație de 60 de grade și hăuri adânci se iveau la tot pasul. Iar, în tot acest timp, eu trebuia să car camerele de filmat, iar cărăușii cele peste 200 kg de cadouri și echipamente.
În cele din urmă am ajuns și la tribul respectiv, numit KIAI, ai cărui membri vorbesc două limbi (în Vanuatu se vorbește curent engleză, franceză, bislama, precum și 124 de dialecte tribale): kiai și moijo. Am poposit în 6 dintre sate și am dormit în colibele lor uriașe, am mâncat cu ei și le-am ascultat poveștile. Sunt un popor de supraviețuitori, fără îndoială. 30% din copii le mor din cauza malariei și a febrei dengue. Apa este, în general, infestată cu diverse bacterii, iar pentru a aduce apă potabilă trebuie să urci și să cobori câțiva munți stâncoși. Nu au unelte moderne (de aceea le-au plăcut atât de mult macetele, cuțitele și topoarele pe care le adusesem pentru ei). Am stat de vorbă cu șefii lor și m-au întrebat dacă aș vrea să le ajut tribul. Au nevoie de apă potabilă curentă, plase de țânțari si unelte. În nici un caz nu au nevoie de mâncare, pentru că deja cultivă și cresc tot ceea ce le trebuie.
<< inapoi la noutati
|
|
|